iohannis

Alegeți din nou: fractură sau comoție cerebrală

Domnule Iohannis, eu v-am votat în 2014 nu pentru calitățile și competențele pe care le-ați fi avut sau le aveți. Am avut oarece dubii. V-am votat pentru că, a cincea oara în existența mea post decembrie 1989, a trebuit să aleg între o fractură și o comoție cerebrală. Ba chiar o dată am fost nevoit să aleg între stop cardio respirator și comoție cerebrală (Iliescu vs. Vadim).

Așa că am ales din nou fractura. Este a patra oară când îmi rup voit ceva și, sper, ultima.

Nu ați avut 1.5 milioane de followers pe Facebook pentru calități dumneavoastră, nu s-a ieșit la vot în frig în toate orașele în care locuiesc români drepți și justi pentru competențele dumneavoastră și nici nu ați câștigat alegerile pentru ele. Dacă v-ați amăgit cu un ceai cald, va trebui să vă dezamagesc eu: ați devenit președinte pentru că orice om cu cap alege fractura în locul comoției cerebrale. O să-l doară, se va chinui cu un gips, va avea recuperare de făcut, dar șansele să moară sunt minime în comparație. După ce v-am votat, v-am urmărit prestația și v-am găsit nenumărate scuze (așa facem când ne este greu să trăim cu alegerile noastre, fie ele și forțate) pentru stângăciile, neadecvările și greșelile comise. M-am speriat nițel când ați aruncat paltonul pe mașină la aeroport și am început să mă gândesc dacă nu mai bine mă îmbolnăveam de o gripă ușoară în ziua votului. Cred că atunci am simțit prima oară că ceva nu e deloc în regulă.

Dar am continuat să găsesc scuze: și când ați numit conducerea PNL, și când vorbeați în public cum ați fi vorbit unei clase de liceu, și când tăceați, și când ne povesteați despre cum se face o treabă (lucru bine făcut), și când ați lăsat tragedia Colectiv să moară (sic!) și când mergeați în vacanțe. Tot găseam scuze.

Și a venit fatidicul moment de început de an 2017, când m-am bucurat de scuzele pe care le acordasem și de creditul lărgit pe care vi-l semnasem fără nicio garanție colaterală.

Atunci ați fost lângă noi și am crezut că fractura s-a vindecat. Am simțit, așa cum noi toți cei neimplicati în dregătoria țării ar trebui să simțim și anume că dregătorii cu coloana vertebrală se opun nelegiurilor și că o autoritate aleasă, mai sus decât noi cei din stradă, ne susține cauza justă. Că se ocupă de ea. Că, la fel ca noi, nu poate trece cu vederea și luptă pentru dreptate. Ați arătat elefantul din camera guvernului speriat și corupt și ați coborât în stradă lângă noi. Aparte culoarea hainei când ați ieșit în stradă, totul a fost perfect.

Gata, mi-am zis: fractura s-a vindecat, mă mișc bine și nu mai trec prin tortura alegerii între fractură și comoție. Dar, în clasicul stil de transformare când se ajunge putere, ce să vezi? Cam acolo s-a oprit totul.

N-am mai auzit nimic de la luptătorul de la începutul lui 2017. Mi-am zis că se pregătește, că atacul era prea puternic ca să mai răspundă doar prin coborârea în stradă, că-și face un plan, că va fi un contra-atac devastator și nelegiuiții vor tremura de frică și vor fugi care încotro, că pe modelul marinar cu hârtia în mână la UE vă veți găsi aliați acolo și vai și amar va fi de pramatiile astea repetente. Intrasem iar in zona de a vă găsi scuze, de a vă trata ca pe o victimă și de a spera că veți lua frâiele în mână și veți conduce carul de război spre victorie. Dar nu. Victima eram eu. Și alte mii care au îndurat frigul, și-au lăsat copiii acasă, au luat bătaie și amenzi ca să vă arate că cetatea e acolo și vă susține. Iar dumneavoastră? Dumneavoastră ce făceați? Fără luptă ați lăsat legi să treacă, fără luptă ați demis-o pe Kovesi, fără luptă ați lăsat pramatiile să vorbească cu directorul și să scape de repetenție. Nu ați luptat cu sudoare și sânge, nu v-ați făcut aliați, nu ați cerut să fiți ascultat de către cei de dreapta și de cei care mai aveau un dram de onoare, nu ați ieșit să vă luați de piept cu pramatiile. Nici măcar nu v-am văzut muncind 14 ore pe zi, pe rupte, ca să încercați ceva. Mai un week-end, mai un concediu, mai o vorbă spusă de altul pe la TV în numele dumneavoastră și iaca 2019 bate la ușă.

Eu unul nu sunt așa și, ca atare, după ce am înțeles că am încasat și fractura asta degeaba, vă spun: când e pe viață și pe moarte (și nu faceți nicio greșeală, ESTE PE VIAȚĂ ȘI PE MOARTE), atunci luptăm ca atare. Câștigăm sau murim, dar murim cu ei de gât.

Noi în stradă nu putem (așa cum eu și alții am făcut în decembrie ’89) să ne batem zilnic cu garda. Și poate am face-o, dacă v-am vedea și pe dumneavoastră că faceți același lucru de la înălțimea funcției dumneavoastră si cu armele de care dispuneți. Altfel, noi căpătăm și alte fracturi iar dumneavoastră sunteți pe la Pompeii.

Sintagma “cu mandatul pe masă” poate nu vă spune mare lucru. Poate o înțelegeți pe asta: cu carnetul de elev la semnat, toamna viitoare, la restanțe! Pentru că sunteți restanțier, domnule profesor Iohannis. Sunteți restanțier la adecvare, comportament social, cunoștințe juridice și, mai ales, la lupta pentru un stat democratic adevărat.

V-ați apărat în justiție până la capăt, folosind toate căile de atac, dreptul de a fi proprietar al unui imobil. Când nu ați mai avut cale legală, ați acceptat hotarârea instanței.

Așa aș vrea să vă văd că apărați și democrația: până la capăt, folosind orice cale de atac, nu făcând blaturi de corigent cu Bruxelles-ul ca să vă păstrați un loc la cald acolo.

Ca profesor cred ca ați vorbit elevilor despre cinste și onoare, le-ați spus că nu este corect să copieze sau să șoptească altora și nici să deranjeze orele.

Ca președinte aveți o responsabilitate mai mare și de data asta nu cu o clasă de liceu ci cu o țară întreagă și nu mai puteți folosi limbajul și acțiunile unui profesor. Trebui să treceți la nivelul de adecvare, competențe și măreție necesare celei mai înalte funcții în stat.

Înainte de alegerile din 2019, pe care sunt sigur că le aveți planificate bine în mintea dumneavoastră pragmatică, mai aveți un hop mare de tot: să luați o decizie (care din punctul meu de vedere va fi marcantă pentru viața și cariera care v-au rămas) și anume ce veți face cu domnul Procuror Șef, Augustin Lazăr. Aici, dacă cumva aveți dorința de a înțelege, se va juca partea morală a vieții și carierei dumneavoastră. Aici ați putea face pentru totdeauna diferența, fie că veți rămâne încercând un al doilea mandat, fie că veți pleca la Bruxelles.

Cineva a scris despre dumneavoastră că sunteți “un băiețel greoi, speriat, înlemnit într-un corp mare și înalt, lipsit aproape total de contact cu propriile emoții.” Acum puteți să ne arătați că sunteți un adult adecvat, cu valori, nu numai cu principii și conectat la emoțiile sale și ale noastre.

Dacă citiți vreodată aceste rânduri (sau altele similare), vă rog pentru fracturile pe care le-am suferit să nu ne dați imediat un 2. Opriți-vă o clipă, nu acționați furios și impulsiv, gândiți-vă că și eu și alții vă scriem mai degrabă cerându-va ajutorul decât blamându-vă, nu vă uitați la criticile noastre cu supărare, ci mai curând cu empatie și vindecați-ne odata pentru totdeauna de obligația aceasta schizoidă de a alege între fractură și comoție. Sunteți acum singurul care poate face un gest prin care să schimbe fundamental evoluția acestei clase și a elevilor săi pentru următorii  zeci de ani. Sunteți singurul care poate sa dea un exemplu, așa cum dascălii trebuie să dea exemplu elevilor lor.

Sunteți singurul, dar nu singur, care prin ceea ce va face în următoarele luni va da nota de trecere sau va lăsa repetenți 18 milioane de elevi.

sursă foto: Hotnews.ro

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *