IMG_2697

Generația noastră nu mai are dreptul să-și rateze momentul

  • Avem o întâlnire pe 20 noiembrie cu oamenii din București și Ilfov, vrei să vii?
  • Vin, cum să nu vin? Altă opțiune nu mai avem.

Și apoi a urmat multă tehnologie, care m-a luat prin surprindere. Eu credeam că practic i-am confirmat prezența lui Cosmin Alexandru. Ei bine, nu! Am primit invitația pe mail, m-am înscris. Mi s-a dat un cod de acces, m-am înscris pe o platformă counter. Apoi am mai primit un e-mail ca reminder de la Vlad Voiculescu. Apoi un sms, ieri dimineață, că ne vedem diseară. Cu codul de acces am intrat în Berăria H. La intrare era plin de voluntari Ro+ lângă niște mese lungi pe care erau tablete, unde trebuia să introduci codul de acces primit și îți printau o brățară, cu nume și prenume. Star Trek, nene! 2019 aproape, cum ar veni. Și apoi m-a izbit o sală plinăăăă de oameni! Primiseră 2200 de confirmări la invitațiile trimise. Au venit aproape 1800 de oameni!

Marți seară, pe ploaie și frig, într-un oraș sufocat de trafic și mizerie. 1800 de oameni veniți acolo pe timpul lor, pe banii lor. Fiecare și-a plătit consumația, degeaba faceți zoom pe poze! Indiferent ce vedeți pe mese s-a plătit individual, nici măcar o apă plată n-a fost ”de la partid”. Ah, da! Nu e partid încă. Aici e o discuție interesantă.

Legea 14/2003, republicată 10 iunie 2015, Art. 21. – (1) Tribunalul Bucuresti se pronunta asupra cererii de inregistrare a partidului politic in cel mult 15 zile de la expirarea termenului prevazut la art. 18 alin. (2). (2) Impotriva deciziei Tribunalului Bucuresti pot face apel la Curtea de Apel Bucuresti, in termen de 5 zile de la comunicare, persoanele prevazute la art. 18 alin. (1) lit. a), Ministerul Public sau persoanele prevazute la art. 20 alin. (2). (3) Curtea de Apel Bucuresti va examina apelul in sedinta publica, in termen de cel mult 15 zile de la inregistrarea acestuia. (4) Decizia Curtii de Apel Bucuresti este definitiva.

Încă n-a ajuns la Curtea de Apel, atâtea contestații a avut. Pentru că îi ia lui Cioloș să înființeze un partid cât le ia oamenilor să facă un copil: 9 luni!! Din martie sunt depuse actele la tribunal. E aproape decembrie și partidul încă nu e. Ți-e frică, Liviule? Hai, recunoaște că ți-e frică!

Aseară n-a fost, deci, lansarea partidului lui Cioloș. A fost o întâlnire între simpatizanții din București și Ilfov, o seară în care să li se arate oamenilor că lucrurile se mișcă, se organizează, că nimeni din echipa aia nu stă degeaba, deși așa pare din afară. Pentru mine a fost o binevenită pauză de la nefirescul în care trăim, de la indecență, de la fracturile logice și de bun-simț la care suntem expuși zilnic. A fost o seară de a convinge oamenii că mai e puțin. Dar pentru a ajunge unde vrem e nevoie de toți și nu știu, sincer, de câte ori a subliniat Dacian Cioloș asta.

Dacian Cioloș: ”Din păcate, ceea ce întâlnim în ultimii ani e mai degrabă un sistem tranzacțional, în care nemaiavând încredere în cei pe care îi trimitem acolo să ne reprezinte, ne punem problema: îl votez pe ăsta pentru că o să-mi dea și mie ceva. Și-n felul ăsta devenim complici cu un comportament care a început să se acutizeze în România și să fim de acord cu furtul, atâta vreme cât din furtul respectiv, din avutul nostru, al tuturor, ne mai pică și nouă ceva. (..) N-ar trebui să trăim sentimentul ăsta într-o țară în care societatea ar trebui să-și construiască relația pe încredere. Încredere în primul rând în noi înșine că putem construi împreună. Și, pornind de la acest sentiment de încredere, am construit și vă propunem Mișcarea România Împreună. Un proiect bazat pe încredere și care se construiește în jurul unor echipe. Dar acest proiect politic nu trebuie să se construiască în jurul unui om sau a unor vedete. Proiectul ăsta o să reușească doar în măsura în care o să ne găsim unii pe alții, o să ne construim încrederea în noi, în așa fel încât să putem să redăm încrederea celorlalți. Nu putem să propunem un proiect în care să dăm jos pe cineva, nu mai e suficient astăzi în România. E nevoie să ne adunăm dincolo de asta și să venim cu un proiect care construiește și care propune o viziune românilor. Trebuie să ne asumăm, toți cei care suntem aici, rolul și misiunea generației noastre, pentru că e o generație care nu mai are dreptul să-și rateze momentul!”

După cum se vede, de (foarte) multe ori a folosit Dacian Cioloș, premierul care acum doi ani ne vorbea despre iubire,  cuvintele ”a construi” sau ”împreună”, dar e absolut remarcabil ce-și propune noul proiect politic: să sădești în oameni ideea de a face și nu de a cere sau de a aștepta e drum lung și  anevoios, mai ales într-o democrație atât de tânără și de fragilă cum e a noastră.

Generația mea, de care vorbea Cioloș, n-a fost crescută așa. Noi n-am știut că putem să facem lucruri împreună, nu ne-a spus nimeni. Noi știam că urmează să ni se dea și că e mai bine să tăcem. Noi am crescut într-un sistem liniar, cu un viitor creionat încă de la început: școală, serviciu prin repartiție, casă de la stat, Dacie, mobilă în rate și vacanțe la mare prin sindicat. Ne-a lovit Revoluția la vârste mici (eu aveam 11 ani jumate) și s-a răsturnat tot. O mână de oameni s-a adaptat, alții n-au ieșit din zona de confort și tot așa și-au crescut copiii. Complici cu sistemul găunos.

Generația mea n-a avut cultura protestului și nici pe aceea de a trage la răspundere guvernanții, pe care noi îi plătim. Urmașii PCR – PSD – ne-au ținut în continuare cu capul plecat. Generația mea și-a găsit vocea abia de câțiva ani. Roșia Montana, Colectiv, OUG 13. Abia de acum începe! Și vom critica și vom cere răspunsuri inclusiv de la România Împreună. Nu e niciun Mesia aici și niciun lider suprem. Sunt oameni care își rup din viețile lor să ne ceară voturi anul viitor. Ca să lucreze pentru noi și împreună cu noi. Și, dacă lucrăm împreună, răspundem împreună.

Au mai vorbit aseară și Vlad Voiculescu și Cosmin Alexandru și mulți alți oameni buni, adunați acolo pe scenă. Și m-am întâlnit în sală cu oameni cu care mi-aș lăsa oricând copiii, iar asta nu e deloc puțin lucru. Dacă am încredere să le las copiii pe mână, de ce nu le-aș lăsa și țara?

Pentru că, așa cum s-a tot repetat aseară, e despre încredere.

Și până acum guvernul Cioloș a fost singurul în care am avut încredere că nu mă fură, că e onest, empatic, generos, educat și că muncește pentru mine.

Iar de aici încolo totul e de construit.  #împreună

sursă foto: arhiva personală

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *