Aşadar am plecat, cu mic cu mare, luni dimineaţă din Bucureşti. Spre surprinderea noastră drumul a fost mai liber decât ne aşteptam, aşa că pe la 9 seara am ajuns în Salonic. În lumina lunii, plin de terase şi cafenele şi mângâiat de valurile mării pe de-o parte, mi-a amintit de Nisa, oarecum, cu a…Continue reading Până în Sithonia, cu escală în Salonic