Preşedintele Iohannis, un accident istoric. Nu e singurul, dar asta nu e o consolare

Da, am bănuit de la început că nu o să ştie ce să facă odată ajuns în scaunul de la Cotroceni. Dar am crezut că o să vrea să înveţe. Da, nu există în România echipele de campanie din Occident, care să te pregătească minuţios pentru ce urmează după instalarea în funcţie. Da, nu există…Continue reading Preşedintele Iohannis, un accident istoric. Nu e singurul, dar asta nu e o consolare

Dreptatea ta o exclude pe a mea

                        Până când nu ne vom aşeza în firescul adus de educaţie şi competenţe profesionale, până când nu ne vom stabili unde vrem să fim peste 50 de ani ca naţie şi nu vom face eforturi conjugate pentru asta, pornind de la vârf în jos, rămânem în mocirlă. Ne vom sfâşia între noi, deşi prieteni…Continue reading Dreptatea ta o exclude pe a mea

Innsbruck: frumos ca o carte poştală şi tot numai un zâmbet

O mână de oameni – toţi numai zâmbete – la graniţa cu Italia, au învăţat să împartă bucuriile cu turiştii, fie vară, fie în toiul iernii, când toată lumea îi caută pentru pârtiile pline de zăpadă. Bine aţi venit la Innsbrusck! Nu sunt mai mult de 200.000  de oameni în orăşelul curat ca lacrima. Dar…Continue reading Innsbruck: frumos ca o carte poştală şi tot numai un zâmbet

Florenţa. Şi ce-a rămas din moştenirea lăsată

Capitala Toscanei m-a impresionat mai mult când am văzut-o prima oară, acum câţiva ani. Acum am regăsit-o cam plictisită şi prăfuită şi parcă nu prea bucuroasă de oaspeţi. Adică, de turişti. Locul de unde a pornit Renaşterea italiană şi fosta capitală a Regatului Italiei între 1865-1870, Florenţa este, în continuare unul din cele mai frumoase…Continue reading Florenţa. Şi ce-a rămas din moştenirea lăsată