O mână de oameni – toţi numai zâmbete – la graniţa cu Italia, au învăţat să împartă bucuriile cu turiştii, fie vară, fie în toiul iernii, când toată lumea îi caută pentru pârtiile pline de zăpadă. Bine aţi venit la Innsbrusck! Nu sunt mai mult de 200.000 de oameni în orăşelul curat ca lacrima. Dar…Continue reading Innsbruck: frumos ca o carte poştală şi tot numai un zâmbet
Categorie: De prin lume
Florenţa. Şi ce-a rămas din moştenirea lăsată
Capitala Toscanei m-a impresionat mai mult când am văzut-o prima oară, acum câţiva ani. Acum am regăsit-o cam plictisită şi prăfuită şi parcă nu prea bucuroasă de oaspeţi. Adică, de turişti. Locul de unde a pornit Renaşterea italiană şi fosta capitală a Regatului Italiei între 1865-1870, Florenţa este, în continuare unul din cele mai frumoase…Continue reading Florenţa. Şi ce-a rămas din moştenirea lăsată
Toate drumurile duc la Roma
Era probabil valabil pe vremea Imperiului. Acum italienii lucrează – sau nu – la lărgirea sau construirea de autostrăzi, ceea ce poate crea probleme de orientare, mai ales că nu s-au obosit să semnalizeze rutele ocolitoare foarte clar, iar GPS-ul se vede uneori depăşit de modificările făcute de oameni, care nu i-au fost anunţate. Lascia…Continue reading Toate drumurile duc la Roma
Până în Sithonia, cu escală în Salonic
Aşadar am plecat, cu mic cu mare, luni dimineaţă din Bucureşti. Spre surprinderea noastră drumul a fost mai liber decât ne aşteptam, aşa că pe la 9 seara am ajuns în Salonic. În lumina lunii, plin de terase şi cafenele şi mângâiat de valurile mării pe de-o parte, mi-a amintit de Nisa, oarecum, cu a…Continue reading Până în Sithonia, cu escală în Salonic
Am scris aseară în jurnal…
Era fraza pe care nu o spuneai, la vremea adolescenţei mele, decât celei mai bune prietene. Şi nu prea des, doar uneori, să nu pari prea slabă. Între timp, am crescut şi m-am asumat, cu bune şi cu.. altele. Dar n-am mai scris. S-a întâmplat ca, după 15 ani de televiziune, două facultăţi şi trei…Continue reading Am scris aseară în jurnal…