Problemele lui Vlad Voiculescu

Nu intervin în discuția despre transplantul pulmonar fiindcă nu am datele necesare. Și am învățat să tac din gură dacă nu mă pricep, spre diferență de alții. Trec peste ce am aflat cu toții după Colectiv, despre nenorocitul ăla de ”avem de toate” care ne-a trimis direct la cimitir să ne plângem prietenii. Trec și peste deșertăciunea sufletească a unora care, deși știu că n-au dreptate, pun prețul banilor care le intră în buzunar deasupra vieții – pentru că, știți, sunt viermii care colcăie în pământ și, sub ei, sunt acești gură-mare, buni de nimic.

O să vă povestesc ceva din experiența personală. În urmă cu mulți ani un prieten a ajuns la spital, la un mare profesor. Care a decis că-l poate opera. Și l-a operat. De 10 ori! Când a văzut că nu mai poate face nimic l-a trimis la Viena. Pe banii familiei, desigur. Austriecii și-au făcut cruce când l-au văzut și s-au luptat cu moartea de câteva ori în cele 8 luni cât a stat internat acolo. Până când au pierdut .. 34 de ani avea prietenul meu.. și un copil de 4 ani.. Ultima oară când am vorbit cu el mă sunase să-mi spună un banc și am râs amândoi cu lacrimi.

Nu mă va convinge nimic că nu putea fi salvat dacă ar fi fost trimis de la început la Viena.

Dar pentru asta ar fi trebuit ca un om să-și recunoască limitele, în loc să se așeze singur de-a dreapta lui Dumnezeu.

Un an mai târziu, un alt prieten ajunge aproape un aceeași situație, cu un diagnostic similar și e trimis acasă de la spital, cu sentința ”nu mai e nimic de făcut”. Ne apucă panica, facem rost de bani, dăm telefoane, îl urcăm în avion și-l trimitem la Viena. Chirurgul decide că e operabil și stabilește data intervenției. Două zile mai târziu îl cheamă și-i spune:

  • M-am gândit bine la cazul dvs. și voiam să vă întreb dacă v-ar deranja să vă opereze colegul meu X, de la AKH.

Prietenul nostru, panicat, nu înțelege schimbarea, abia se obișnuise cu gândul și avea încredere în chirurgul respectiv.

  • Dar de ce v-ați răzgândit, domnule doctor? Ați spus că o puteți face dvs..
  • A, sigur că pot. Dar colegul meu are cu 500 de astfel de intervenții în plus față de mine și cred că așa e mai bine pentru dvs.

10 ani mai târziu prietenul nostru e bine.  Pentru celălalt pun flori pe un mormânt de fiecare dată când ajung la cimitir.

Şi dacă toţi politicienii noştri fug repede afară când au nevoie de operaţii, daţi-mi voie să nu cred că ”avem de toate”.

sursa foto: Adevărul.ro

3 thoughts on “Problemele lui Vlad Voiculescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *