Victor Ponta, reflexia schimonosită a lui Dacian Cioloş

             L-am urmărit aseară pe premierul Dacian Cioloş în conferinţa de presă în care a vorbit despre proiectul salarizării bugetarilor, care are ca prioritate reforma în Sănătate. După ultimele scandaluri din domeniu e evident de ce acest sector e prioritar.

            Ceea ce nu înseamnă o desconsiderare a problemelor din Educaţie, aşa cum greşit au decis să speculeze sindicaliştii afiliaţi. Iarăşi, ştim cu toţii problemele legate de nivelul salarizării şi de condiţiile de lucru din sistemul de învăţământ. Pe de altă parte, pe băncile şcolii nu mor oameni zilnic. În spitale, da. Iar menţiunea făcută de Dragoş Pîslaru, ministrul Muncii, ” nu poţi să construieşti două sectoare prioritare pe un context de inechităţi în tot sistemul bugetar”, îmi pare una corectă şi echilibrată.

Dar echilibrul, în declaraţii şi acţiuni al miniştrilor din cabinetul Cioloş, vine direct de la premier. Care răspunde, în acest caz, presiunilor venite de la sindicatele din Educaţie:

„Am auzit declaraţiile unor reprezentanţi ai sindicatului din domeniul educaţiei, ca asta consideră Guvernul Cioloş că e prioritatea, sau că atâta importanţă acorda educaţiei. E şi educaţia, suntem conştienţi că e şi educaţia foarte importantă, dar cred că e important să discutăm acum despre ce putem să facem, şi nu despre ce nu putem să facem. Nu poate Guvernul Cioloş, în câteva luni de zile, cu limitele bugetare pe care le are, să corecteze toate problemele din sistem.”

Cât de strâmb ai fi în gândire, nu poţi să nu accepţi logica acestei afirmaţii, care nu e deloc o scuză a incompetenţei, ci un fapt.

Instalat într-un moment în care strada fierbea de ură şi revoltă, cu un buget déjà construit de guvernul Ponta şi cu o droaie de probleme grave de rezolvat, guvernul Cioloş s-a trezit nevoit să managerieze criză după criză. Fără susţinerea unui partid politic puternic în spate, cu un preşedinte care s-a şi dezis de el la un moment dat, Guvernul a şi gafat, fireşte. Fie prin numirea neinspirată a unor miniştrii, care n-au ştiut să administreze momente de criză, cum au fost cazurile copiilor cu SHU sau nenorocirea descoperită în cazul Hexi Pharma sau criza de la Opera Naţională, fie prin păstrarea în guvern a unor nume asupra cărora planează dubii serioase, cum ar fi Petre Tobă, ministrul Internelor, un apropiat al lui Gabriel Oprea sau domnul Curaj, care prin lipsa de reacţie în acuzele de plagiat n-a făcut deloc cinste numelui pe care-l poartă.

              În oglinda acestui Executiv se reflectă fostul Guvern Ponta. 

Al cărui fost prim-ministru nu pierde nicio ocazie să lovească în actualul Guvern sau direct în Dacian Cioloş, mergând până la a-l face mitocan într-o postare pe Facebook.

Dar ce uită fostul şef al Guvernului e să ne dea nişte explicaţii: unde sunt investiţiile din economie din perioada mandatului domniei sale, de ce nu a început dânsul reforma în Sănătate şi Educaţie, ce sumă din fondurile europene s-a absorbit din 2012 încoace şi la ce a fost folosită, de ce s-au prăbuşit autostrăzile inaugurate cu mare fast, unde e contractul cu Bechtel şi, mai ales, ce miniştrii ai Sănătăţii din guvernul său au ştiut despre afacerile domnului Condrea cu sistemul de Sănătate din România. Şi dacă de frica infecţiilor nosocomiale s-a operat la genunchi în Turcia şi nu în Bucureşti.

Ca să vedeţi mai bine diferenţele dintre cei doi vă sugerez să urmăriţi conferinţa de aseară şi după aceea să revedeţi ”momentul MTO”. Şi apoi să vă întrebaţi, cu oarece disperare, ce facem din noiembrie încolo, când nu va mai fi Cioloş..

sursa foto: Adevărul

Articol publicat pe blogul din ”Adevărul”, mai 2016

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *